Orasul meu
Orasul meu, mi-esti ca un frate,
Ca un bunic sau ca un tata,
Ca propriul meu copil sau, poate,
Mi-esti ca familia mea, toata.
Si-ti port de grija ne-ncetat
Si-s framantat de-al tau destin
Si-s tot mereu neimpacat
Ca esti supus la vesnic chin.
Si-as vrea sa iti alung ducmanii,
De suferinta sa te scap,
Dar vad trecand intr-una anii
Si-ti planng, neputincios, la cap.
Constanta
09.07.1993
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu